Gândurile toride ale Sentimentelor,
au aprins străzile aglomerate,
ale Zilelor fără adăpost,
din Inimile de Pustiu,
ale Singurătății,
cu flăcăra unor Vise rebele,
ce s-au dovedit a fi,
Depresiile Absurdului Carismatic,
al Statuilor Vivante,
ce-și prezintă rolurile,
dezbrăcate de orice Speranțe,
pe scenele Iluziilor Vieții și Morții,
unde fiecare Ființă,
își plătește propria Durere,
pentru a le viziona,
Spectacolul macabru,
de pe Zebrele încinse la maximum,
de Trecerile Cimitirelor de Cuvinte,
către mormintele Sufletelor noastre,
cărora Deșertăciunea,
le aprinde câte o candelă,
a Disperării.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.