Zidurile reci și insalubre,
pe care ni se sprijină,
Non-Sensurile Existenței,
au început să se surpe,
în Privirile descompuse,
ale Amintirilor,
care ne-au desfășurat,
înaintea ochilor de Cer ai Viselor,
Deșertul nemărginit,
al Amneziilor,
din care suntem forțați,
de către Iluziile Fericirii,
să ne clădim Castele de Nisip,
unde să poată locui,
Zilele fără adăpost,
predestinate nouă.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.