Depresia Absurdului Carismatic,
folosește adeseori Cuvinte,
atât de dulci încât,
dăm în Diabet de Înțelesuri,
răsfirate prin Lacrimile de Vânt,
ale Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
a căror bilete de participare,
la Tombola Deșertăciunilor,
au fost roase,
de pașii Nimănui,
ce traversează Zebra Binelui și Răului,
către Moartea tot mai insistentă,
să primească din partea Iubirii,
câte un Zâmbet înghețat,
prin Inimile de Pustiu ale Viselor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.