Tot ce-a mai rămas din noi,
Iubire,
sunt niște Trepte părăginite,
ce își așteaptă nerăbdătoare,
Pașii ruinați,
ai Amintirilor din Viitorul Nimănui,
care să le urce,
Visele,
până dincolo de Cerurile,
oricărei Conștiințe,
ce ar reuși să mai întrupeze,
Disperarea,
prin care să curgă,
sângele putred al Absurdului,
care ne-a hrănit până acum,
Non-Sensurile Existenței,
ale acestei Lumi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.