Drumuri zidite-n Genele însângerate,
ale Istoriilor,
ne aleargă pașii Destinului,
spre acel Nicăieri,
mai precis,
decât firimiturile de Clipe,
devorate de Timpul criminal,
al Zebrelor,
peste care trec,
Pașii Disperării,
unei Iluzii a Non-Sensurilor Existenței,
ce încearcă să unească,
Viața cu Moartea,
într-o crisalidă a Vremii,
de dincolo de Vremurile,
ce par apuse,
ale Nemuririi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.