Ferestre de Lacrimi,
ne deschid,
Pleoapele reci și triste,
ale Orizonturilor,
pe care le bem de fiecare dată,
din cănile de pustiu,
ale Destinului,
prin venele căruia,
ni se scurge sângele Durerii,
Absurdului,
acestei Lumi,
a Nimănui,
pe care Singurătatea,
o joacă mereu,
la zarurile măsluite,
ale Speranțelor deșarte,
pe care vrea să le câștige,
de fiecare dată Deșertăciunea,
pentru a le croi,
după ultima modă a Orgoliilor,
spre a ne îmbrăca cu ele,
falsul Sfințeniei unei Iubiri.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.