Cădem într-una,
pe la colțurile străzilor pustii,
ale Zilelor fără adăpost,
din Sângele cu Gene defecte,
ale Greșelilor Creației,
Păcatelor Originare,
în care ne-am întrupat,
pentru a Cunoaște,
Durerea vie și plină de carismă,
a Iluziilor Vieții și Morții,
ce ne aruncă în vâltoarea Destinelor,
pentru a ne dezbrăca,
de haina strălucitoare a Nemuririi,
care nu poate fi purtată,
în Infernul Disperărilor acestei Lumi,
a Deșertăciunii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.