Zăpezile murdare ale Cuvintelor,
au înghețat,
pe Buzele învinețite de Apusurile Singurătății,
din care Iluziile Vieții și Morții,
și-au tăiat căte o felie de Fericire,
drept recompensă pentru reușita lor,
în a desțeleni,
Tărâmurile,
fără,
de Suflet,
ale Disperării,
din privirile pierdute pe străzile,
fără,
de Sens,
prăfuite cu Regretele,
Iubirii,
ce ne-au părăsit,
Țărmurile Promisiunilor,
fără,
a se mai reîntoarce vreodată,
în Surâsul Cerului,
care a încremenit,
pierdut în Întunericul,
orfan de Orizonturile Sentimentelor,
pentru totdeauna.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.