Atunci când ți-am dăruit,
o Aripă de Înger,
mi-aș fi dorit,
să te înalți către Paradisul,
Gândurilor mele,
unde să-ți pot îmbrățișa,
Cerul Viselor tale,
cu Nemurirea,
pe care am primit-o în dar,
de la Privirea unei Iubiri,
în care l-am regăsit,
pe Dumnezeul pierdut,
al Fericirii,
fără să cred că ne vom mistui,
în flăcările Absurdului unui Timp,
al Nimănui,
devenind o cenușă inertă,
spulberată de Vânturile reci,
ale Non-Sensului Existenței,
pe fața descompusă de Durere,
a Disperării.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.