Depresiile Absurdului Carismatic,
își țin mereu,
Ferestrele Gândurilor închise,
de Ochii iscoditori ai Speranțelor,
ce ar putea descoperi,
murdăria pestilențială,
a Întunericului,
ce domnește,
printre Zilele fără adăpost,
ale Sufletelor noastre,
ținute captive în trupurile Durerii,
unor cadavre de Clipe,
ce sunt duse,
către Cimitirele de Cuvinte,
ale Singurătății,
însoțite de alaiurile funerare,
ale Uitărilor,
care le înconjoară,
Zilele fără adăpost,
cu florile de plumb,
ale Pașilor pierduți,
ai Disperării.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.