Aripi grele de Așteptări,
lovesc aerul Gândurilor,
ca să ne înalțe,
cât mai departe de noi înșine,
la răscrucea Cerurilor de Cuvinte,
ale căror înțelesuri,
fulgeră cu stropii de gheață,
ai Compromisurilor,
unor Rugăciuni stinghere,
ce acoperă Singurătatea,
care tremură în Frigul spart,
de topoarele tăioase,
ale Zilelor fără adăpost,
în care ne locuiesc Clipele,
primite în dar de la Destin,
pentru a duce mai departe,
corvoada unui Sânge,
pătat de Păcatul Originar,
al Deșertăciunii acestei Lumi,
înecate în Absurd.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.