Gheare ascuţite sfâşie paşii,
care rătăceau spre împlinire,
năvoade de clipe,
pândesc sentimentele,
pentru a le pescui,
în apa tulbure a vieţii,
ca mai apoi,
să fie duse,
la fabrica de conserve a morţii,
spre a fi vândute ca amintiri,
drept hrană cimitirelor,
pentru cei care trăiesc prezentul,
hrănindu-se cu trecutul,
care le alimentează viitorul.
Arbori încă verzi,
de sentimente şi speranţe,
stau tăiaţi,
ambalaţi şi conservaţi,
la margine de drum al Destinului,
spre a fi duşi,
în frigul de sfârşit de lume al deznădejdii,
şi vânduţi,
pentru a ne mai încălzi Deşertăciunea,
care ne cere mereu,
plata chiriei de a exista,
în această lume.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.