Trenuri de Remușcări,
opresc în gările părăsite,
ale Speranțelor noastre obosite,
de atâta stat,
prin Sălile de Așteptare,
ale Iubirii,
pe care le macină,
igrasia Singurătății,
ce nu poate fi înlăturată,
de nici un detergent,
al Promisiunilor reci și insalubre,
ce șterg Lacrimile Zorilor,
sfârșiți și triști,
ai Fericirii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin