Fire din nisipul Eternităţii,
plătesc tributul suferinţei,
Clepsidrei Creaţiei,
în numele Existenţei,
pentru ca noi să fim,
o conştientizare cu timpi şi spaţii,
care ştie că ţărmul naşterii,
e spălat de valurile apei vieţii,
iar cioburile fericirii,
te rănesc uneori mai mult decât moartea.
Ceaţa ridurilor viitorului,
e inundată de trecutul posomorât,
atât de tăcut,
încât încremeneşte,
îngheţând,
fiecare moment al prezentului,
în Eternitate,
încercând să ne dea Iluzia Vieţii,
că există destul Timp,
să ne putem conştientiza,
Destinul şi Moartea.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin