Buruieni de imagini ne năpădesc gândurile,
care ne urzică menirea,
spre a o îndrepta mai repede,
către moartea din abatorul vieţii.
Tălpi roase de căile întortocheate ale simţirilor,
ne duc din ce în ce mai desculţi,
spre împlinirea sorţii,
către mormântul pe care-l primim,
în noi înşine,
din ce în ce mai goi şi abătuţi,
de noi….. înşine.
Potcoave care nu mai aduc demult norocul,
au fost pierdute de caii liberi ai cuvintelor,
spre a fi aşezate drept borne ale spiritualităţii,
unei existenţe efemere.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.