Am primit fiecare,
câte o felie de Întunecare,
de la Destin,
pentru a nu se dezgheța,
Iluziile Vieții și Morții,
în soarele arzător al Întrebărilor,
renegate de fiecare dată,
de către Conștiința apăsătoare,
a Disperării,
care ne înveșmântă,
Paradisul Infernului Sacru al Lumii,
unui Dumnezeu,
atât de străin de noi înșine,
încât ne-a vândut Iubirea,
la Târgul vitelor de povară,
ale Deșertăciunii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.