Tablouri prăfuite de Întrebări,
unele cu semnături celebre,
se irosesc prin ploile reci și insalubre,
ale unor Cuvinte putrede și triste,
ce-și beau Viitorul,
din cănile ciobite de pustiu,
ale Zorilor Singurătății,
de noi înșine,
care ne ghicesc de fiecare dată,
în Zațul de cafea al Misterului,
Durerea,
care ni se scurge fierbinte,
pe gâturile tot mai arse,
ale Zilelor fără adăpost,
ce nu mai pot să scoată,
nici un sunet,
atunci când le întrebăm,
despre adresa ștearsă,
a Iubirii,
de pe plicul Destinului nostru.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.