Raze de Fericire,
inundă Întunericul,
Depresiilor Absurdului Carismatic,
lăsând Lumina Divină,
să deschidă larg porțile Viselor,
despre Amintirile din Viitor,
ale Iubirii,
pe care Iluziile Vieții și Morții,
ni le-au ținut mereu închise,
de teama că vom evada,
din sclavia Infernului,
care întreține Paradisul,
unui Dumnezeu,
al Greșelilor Creației,
Păcatelor Originare,
pe care le-a săvârșit în numele nostru,
pentru ca noi să devenim sclavii Săi,
prin Catedralele Durerii,
unde trebuie să îngenunchem,
înaintea veninului Său,
Preasfânt.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.