Nori de priviri,
Zburdă pe Cerul Viselor,
Florilor de Lacrimi,
dăruite Zilelor fără adăpost,
ale Cuvintelor,
tot mai reci și indiferente,
ce se reazămă,
de aripile Binelui și Răului,
într-un zbor al Durerii,
care le duc către Moartea,
căreia ni s-a vândut Destinul,
încă de dinainte,
de a fi Absurdul și Deșertăciunea,
acestei Lumi,
hărăzită să ne pierdem mereu,
de noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.