Promisuni putrede,
foșnesc printre ramurile Gândurilor,
acestei Toamne a Singurătății,
unde bruma Viselor,
distantă și indiferentă,
face să alunece Privirile de Plumb,
ale Sentimentelor,
îmbibate de umezeala,
tristă și amară,
a Lacrimilor,
unor Cimitire de Cuvinte,
însoțite de convoaiele funerare,
ale Clipelor,
pe care le însoțim,
tremurând,
din toate încheieturile Amintirilor,
către Moarte.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.