Așteptări zadarnice,
în gările fără nume ale Clipelor,
prin care ne ascundem,
de noi înșine,
să nu fim văzuți,
cum încă mai avem puterea,
să cerșim,
câte o fărâmă de Iubire,
Adevărului Absolut,
a cărui față,
întârzie mereu să apară,
înaintea Privirilor,
sălbatice și pierdute,
ale Zilelor fără adăpost,
ce ne-au fost oferite,
de către Destin,
Absurdului Existenței,
pe care suntem obligați,
să o ducem,
către Moarte.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.