Zori însângerați,
de la rănile adânci ale Singurătății,
care își conduce propria Noapte,
atât de beată,
Încât accidentează pe oricine,
îi iese în cale,
chiar dacă traversează numai Zebra,
ce abia își mai duce răsuflarea,
după goana nebună,
prin jungla Viselor,
hăituite de Binele și Răul,
săgeților otrăvite,
ale Privirilor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin