Lacrimi de Vânt,
aruncate de Inimile de Pustiu,
în brațele Orizonturilor indiferente,
ale Singurătății,
pe care le cern,
alaiurile funerare,
de Clipe veștejite,
la colțurile Pleoapelor căzute,
peste Ochii de Cer ai Viselor,
ce-și duc traiul,
prin Zilelele fără adăpost,
ale Depresiilor Absurdului Carismatic,
al Iluziilor Vieții și Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.