Resturi de Zâmbete,
stau aruncate,
în coșurile discrete,
de pe fața Fericirii,
pe care am invitat-o,
la dansul Iluziilor,
Non-Sensurilor Existenței,
jonglând printre Ridurile adânci,
ale Disperărilor,
care ne aplaudau,
prestația impecabilă,
de a plonja,
direct în cănile de pustiu,
ale Sufletelor unor Clipe,
pe care nu le băuserăm încă,
fără să știm cât de amare,
le erau trupurile Cuvintelor,
pe care ni le șoptea,
Moartea,
la urechile surde ale Deșertăciunii,
acestui Paradis al Infernului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.