Valuri înspumate de Vise,
lovesc fără oprire,
țărmurile Cuvintelor,
ce par a ne apăra cu ardoare,
Disperarea Absurdului violet,
al oceanului de Amăgiri,
care vuiește neîntrerupt în noi,
Iubire,
a Nimănui,
ai ajuns alungată,
până și de cenușa,
Amintirii,
care nu te mai suporta,
pe la porțile propriilor Gânduri,
puse la uscat,
de Lacrimile Regretelor,
pe gardurile Uitării,
de noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.