Paşi de vise,
repezi de cascade,
merg greoi,
prin carnea anotimpului inimii,
ce nu mai pot nici să doară,
atât de adânc tună aceştia,
în bătăile firave ale sângelui,
ce umezeşte cu sudoarea privirii în gol,
tâmplele Destinului.
Râuri mulse din vaca sacră a norilor,
inundă ţărâna spirituală,
a Liberului Arbitru,
spălându-l cu Iluzia Vieţii,
ca să putem crede că există,
Libertate Absolută.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.