Mi-aş fi dorit să înţeleg ce înseamnă,
O mamă în această lume,
În care toate drumurile,
Lăcrimează cu o naştere,
A unui suspin prelins,
Pe o pleoapă de reverie,
Ce vrea să îmbrăţişeze cât mai mult senin,
Pentru ea.
Aş fi vrut să înţeleg cum a răsărit dorul,
Peste orizontul copilăriei unora,
De a avea o mamă care să le înţeleagă,
Până şi moartea cuvintelor,
Născute la ceas de soartă,
Când porţile învierii,
Erau deschise.
Nu pot să te înţeleg niciodată,
De ce nu ai ascultat genunchii îngerilor mei,
Care m-au adus fără să vreau,
În privirea ta,
Fără să am vre-o vină?.
Ştii cât de mult mi-aş fi dorit să am o mamă?
Într-o lume unde fiecare suntem clădiţi,
Pentru a ne asculta propriul nostru Univers,
Care erai tu şi numai tu,
Atunci când aş fi dorit să alerg cu tine,
Peste clipe?.
Să-ţi mângâi părul albit de atât de multă iubire,
Pe care mi-aş fi dorit să ţi-o dăruiesc,
Atunci când steaua mea ar fi simţit răceala,
Iernii de foc a vieţii,
Când totul este îngheţat,
Pe buzele necuvintelor destinului meu.
Deseori mă întreb dacă mă auzi,
Printre atâţia îngeri care te-au înconjurat,
Atunci când mi-ai strigat viaţa,
Ce nu te va recunoaşte,
Niciodată, niciodată, niciodată......
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.