Ninge-mă Iubire cu un Destin,
care să nu-mi înghețe Visele,
pe la colțurile pustii,
ale străzilor Deznădejdii,
la care mi-am interpretat până acum,
Rolurile ingrate de Statuie Vivantă,
pentru care sunt plătit,
de Absurd,
cu Monede de Clipe ruginite,
fără nicio valoare,
în fiecare Zi fără adăpost,
ce-mi este dată,
să adăpostesc în ea,
Fericirea,
Monede de Clipe ruginite,
din care nu pot să-ți cumpăr,
nici măcar o fărâmă de Sentiment,
pe care să-l pun la temelia unei Iubiri,
pe scena scorojită a Deșertăciunii,
acestei Lumi,
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.