E-atâta foc,
în Lacrimile flăcărilor,
aprinse de Privirile înlănțuite,
ale Destinului,
ce ne incendiază Visele,
pentru a le călca cenușa,
cu tălpile pline de sudoare,
ale Amintirilor,
care ne îngenunchează Timpul,
acest hoț de Speranțe,
ce ne caută de țărmuri,
prin buzunarele rupte,
ale Inimilor noastre,
prin care ne bat Vânturile pustii,
a unor Adevăruri,
în porturile cărora,
vrem să ne adăpostim,
Fericirea,
atât de marcată,
de Furtunile Cimitirelor de Cuvinte,
care ne bântuie într-una,
Viitorul.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.