Speranțe încercănate,
de false Primăveri de Cuvinte,
ce ning cu Disperări,
pe Inimile de Jar,
tot mai stinse,
la ferestrele Privirilor strivite,
de norii de plumb,
ai Furtunilor de Gânduri,
tot mai indiferente și obtuze,
ce ne sfarmă,
Eternitățile de Clipe,
în care ne-am putea ascunde,
Iubirea,
din calea Zilelor fără adăpost,
ce se reped să ne sfâșie Viitorul.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.