Nori de Flăcări,
plouă cu Lacrimi de Vise,
peste întinderile,
ce par fără de sfârșit,
ale Sufletelor de ceară,
care ni se topesc,
în pălmile Așteptărilor,
tot mai obosite și neajutorate,
de Speranțele aprinse,
tot mai greu de găsit,
pe Bulevardele moderne,
ale Disperărilor,
unde ni se dau în spectacol,
Neoanele triste ale Privirilor,
ce luminează Vitrinele Întâmplărilor,
Destinelor de Statui Vivante,
ale Iubirilor,
ce ar fi trebuit găzduite,
de propriile noastre Inimi de Cuvinte,
și nu de Cenușa Zilelor fără adăpost,
a Nimănui.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.