Ninge-mă Amintire,
cu fulgii mari și apoși,
ai Lacrimilor unui Timp,
pe care l-am întâlnit,
abolut Întâmplător,
pe strada Cuvântului,
prin care am respirat,
undeva-cândva,
împreună,
Iubirea,
unor poduri de Vise,
peste care am trecut,
încercând să ajungem,
pe tărâmul Inimii de Jar,
a Privirii,
ce se mistuia în flăcările,
Adevărului Absolut,
pe care l-am căutat dintotdeauna,
în pălmile bătătorite,
de Singurătate,
de Durere și Absurd,
ale Destinului nostru.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.