Retras în colțul de Univers,
al desfătărilor paradisiace,
Dumnezeu pare să fi uitat,
de Greșelile Creației sale,
lăsând Ochii de Cer ai Viselor,
să se înece,
în Lacrimile Furtunilor Nopții,
ce-aduc limbile de foc,
ale Flăcărilor Amintirilor din Viitor,
ce ne ard Sentimentele,
mistuindu-le de dorul celor care am fost,
noi cei de dinaintea noastră,
care nu mai coborâm,
de mai demult decât Vremurile,
în gara pustie a Sufletelor,
ce ni se destramă,
în sita deasă,
a Iluziilor Vieții și Morții,
care ne cern Disperările,
pentru a coace din ele,
pâinea Suferinței,
a Zilelor ce vor urma.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.