Câte lecții de mărinimie,
ne dau Disperările,
atunci când ne îneacă Visele,
în Uitările acestei Lumi,
despre care,
adesea,
nu mai vrem să știm nimic,
unde Dumnezeu și-a reîncarnat,
Păcatele Originare,
aduse din cine știe care Spații,
ale Absurdului carnal,
ce par a nu fi auzit niciodată,
până acum,
de Pașii,
mai mult sau mai puțin discreți,
ai Libertății de Sine,
ce sunt serviți mereu,
de către Iluziile Vieții și Morții,
din cănile de pustiu,
ale Absurdului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.