Alerg pe roți de Amintire,
ce nu fac pană Niciodată,
chiar dacă mi-aș dori uneori,
să se împotmolească,
pe podurile de Piatră ale Inimilor,
ce au început să se sfărâme,
sub tălpile Privirii tale,
Iubire.
Nu pot să mă opresc,
pe frunțile pline de sudoare,
ale Clipelor,
prin sufletele cărora am trecut,
undeva-cândva,
Împreună,
Iubire,
fiindcă știu că-mi voi îneca,
Lacrimile,
în Visele tale,
despre Destinul nostru,
vândut de Absurd,
Deșertăciunii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.