Lasă-mă să-mi reazem Privirea,
de fereastra Gândurilor tale,
pentru a simți vibrațiile,
Eternității unui Univers,
în care știm că se află,
Steaua Nemuririi,
unei Iubiri,
pe care o căutăm,
încă de dinainte de a ni se naște,
Timpul,
pe pragul Absurd al căruia,
am fost obligați,
de către Deșertăciune,
să ne vindem,
Eternitățile de Clipe,
Iluziilor Vieții și Morții,
ce ne-au dăruit în schimb,
atât de multă Disperare,
încât abia o mai putem duce,
către Uitarea de noi înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.