Înțelesuri desțelenite,
cu lamele ascuțite și adânci,
ale țărmurilor de Lacrimi,
la care speră să ajungă,
undeva-cândva,
Cuvintele naufragiate,
ale Iubirii,
care plutește în derivă,
însetată de noi,
peste Orizonturile,
pustii și triste,
tot mai apăsătoare,
ale Indiferențelor,
în care ne înveșmântăm,
Orgoliile și Compromisurile,
unui Zâmbet,
ce pare a fi pentru vecie,
furat de Uitarea,
atât de îndatorată Morții,
încât ne-a vândut ei,
unica Eternitate de Clipă,
în care am fi reușit să rămânem,
pentru totdeauna.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.