Țărmuri de Vise rătăcite,
pe care,
nu le vom mai putea atinge,
niciodată,
decât cu Speranțele,
naufragiate,
ale unui Trecut,
prins cu tărie,
de pălmile trase,
obrajilor încremeniți,
ai Zorilor,
unui Absurd,
pe care nici Disperarea,
nu a mai reușit vreodată,
să-l îmbuneze,
oricâte ofrande,
de Promisiuni deșarte,
i-ar fi adus,
pe umerii vlăguiți,
ai Amintirilor noastre din Viitor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.