Urme înghețate de Uitare,
se pierd în Răsăriturile Singurătății,
care ne înveșmântă Inimile descompuse,
ale Amintirilor din Viitorul,
tot mai bolnav,
de Indiferența,
care molipsește,
Visele,
de care încercăm să ne prindem,
Destinul,
fără să realizăm,
că se transformaseră în Coșmaruri,
ale căror valuri de Înțelesuri,
ne înecau Zâmbetele,
cu Orizonturile cenușii ale Disperării.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.