Gânduri lacustre,
lustruiesc Lacrimile de Vânt,
ale Ploilor de Cuvinte,
ce și-au udat Pașii de plumb,
a Înțelesurilor,
care strănută într-una,
Răceala Privirilor,
ce ne molipsește,
Orizonturile descompuse,
ale Dorințelor,
cu Zarurile măsluite,
ale Indiferenței,
care ne strivește nepăsătoare,
Aripile de Îngeri,
pe care ni le ținea ascunse,
Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
pentru a zbura dincolo de noi,
fiindu-ne astfel înlocuite,
cu Iluziile Non-Sensului Existenței,
legate cu lacătele,
Depresiilor Absurdului Carismatic,
la gâtul de lebădă cântătoare,
a Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.