Străzi prăfuite,
cu Sentimente irosite,
de Vânturile Deznădejdii,
ce bat fără încetare,
Destinele răvășite,
de Remușcările,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
ce au decis să-și calce,
Orizonturile Disperărilor,
în picioarele Indiferenței de plumb,
a Zilelor Ochilor Goi,
care-și urcă Cearcănele,
pe Treptele Absurdului,
până când ating Înălțimile izbăvitoare,
ale Morții,
pe care o bem,
până la ultima picătură,
de Uitare.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.