Aripi de Îngeri,
străjuiesc porțile Ochilor tăi de Cer,
pe care zbor spre Lumina Divină,
desprinsă din Steaua Nemuririi,
unei Iubiri,
alungată de Păcatele Originare,
ale Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
atunci când am fost întrupați,
în Mocirla Depresiilor Absurdului,
Greșelilor Creației,
ce ne-au zămislit,
o Cunoaștere atât de oarbă,
încât chiar și atunci,
când traversăm,
Zebra Binelui și Răului acestei Lumi,
tot rămânem striviți,
pe caldarâmul rece și inert al Destinului,
de către roțile Timpului,
pe care nu-l observăm,
ce abia se mai învârt,
pentru Regăsirea de Sine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.