Poduri de Lacrimi,
ne unesc malurile Durerilor,
de cele ale Disperării,
ducând pe spatele Ochilor de Cer,
înnorați cu Presimțiri,
Visele tot mai grele,
ale Speranțelor Neîmplinite,
pe străzile fără adrese,
ce șerpuiesc,
prin Inimile de Viscol,
ale Iubirii,
pierdută la zarurile Sentimentelor,
ce-au ajuns să trăiască,
prin Zilele ruinate,
ale Așteptărilor Zadarnice,
de a mai reuși vreodată,
să traverseze,
pe celălalt mal al Viselor,
și altceva în afară,
de Absurd.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.