Zâmbește Rază de Lumină Divină,
Buchetelor de Sentimente,
pe care ți le-aș fi dăruit,
odată cu fiecare Eternitate de Clipă,
care mi-ar fi fost lăsată,
pe ferestra Inimii mele de Plumb,
care se prăbușește,
în fiecare Zi a Ta,
Doamne,
fără adpost,
peste aceeași Icoană a Iubirii,
pe care ai creat-o,
pentru a nu fi Singur,
lăsându-mi mie,
să o duc în brațele Absurdului,
ce nu înțelege să se scalde,
nicăieri în altă parte,
decât în Durerea,
prin care Ți-ai jertfit Unicul Fiu,
pe crucea,
Cui?
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.