Râsete crispate,
zac printre rădăcinile Ridurilor,
abia apărute,
pe fețele nerase ale Amintirilor,
care încă mai rătăcesc,
pe frunțile bolnave ale Speranțelor,
pierdute prin Ospiciile Privirilor,
legate în cămășile de forță ale Zâmbetelor,
tot mai perfide și provocatoare,
ne ademenesc lasciv,
cu strigătele surde,
ale Isteriei pline de emfază,
a unei Societati de Consum,
la bordelul unui Viitor al Nimănui.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.