Buchete de Lacrimi,
dăruite de palmele Așteptărilor,
pe strada fără adresă,
a Ochilor tăi,
despletiți cu mâna Destinului,
din părul Stelelor căzătoare,
pe bolta Cerului unei Priviri,
în care ne-am pierdut,
trupurile Viselor,
înmormântate,
prin Cimitirele Cuvintelor,
pe a căror Poartă,
ne sprijineam Fericirea,
ce scrie cu fierul înroșit,
al Sentimentelor,
pe frunțile Inimilor noastre,
Iubire!,
până când,
întreaga Lume fumegă cu Uitare,
pentru a se transforma în cenușa,
unei Amintiri,
a Nimănui.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.