Nori de Cuvinte,
ne apasă cu plumbul,
Zilelor fără adăpost,
ale căror Ochi cenușii,
ne răscolesc Zebrele Disperărilor,
Binelui și Răului,
pe care trecem,
alături de Moarte,
prin Apusurile însângerate,
ale Mormintelor de Vise,
în care ne îngropăm,
Eternitățile Clipelor,
ucise de către,
Depresiile Absurdului Carismatic,
responsabil cu livrarea,
în canități îndestulătoare,
a Durerii,
pentru fiecare,
Zâmbet încremenit,
pe la porțile Privirilor,
abătute și triste.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.