Ne-am născut,
pe Lumea Zodiilor de ceară,
care ne topește Iubirea,
pe fruntea unui Timp,
al Ridurilor Non-Sensurilor Existențiale,
prin care ni se scurge Durerea,
născută din Speranțele deșarte,
ale Răsăriturilor,
de a ne aduce o nouă zi,
care să nu mai fie tot fără adăpost,
precum precedentele,
pe scena cărora,
ne-am jucat fără încetare,
rolurile perfide,
de Statui Vivante,
ale Absurdului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.