Roțile Anilor,
stâlcesc în bătaie Depărtările,
de noi înșine,
pe asfaltul negru și rece al Viciilor,
în care ne înecăm Orgoliile,
pentru a traversa Rugina Lacătelor,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
ale căror chei,
au fost aruncate de către Moarte,
în brațele deschise ale Disperării,
ce ne înconjoară mormintele Privirilor,
din ce în ce mai abătute,
ale Destinelor funerare,
ce ne-au fost date,
de către Greșeala Creației,
să le ducem pe spatele,
Compromisurilor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.