Ridurile adânci și pline de secetă,
ale Fericirii,
sunt ocolite,
până și de cănile de pustiu ale Absurdului,
pe care le așteaptă,
Iubirea,
cu Ochii de Cer pierduți,
pe Zidurile de neatins,
ale Orizonturilor unor Priviri descompuse,
de Iluziile Vieții și Morții,
ce sorb din căușul palmelor Deșertăciunii,
Puterile izvorâte din Focul nestins,
al Disperării,
aprins de Păcatele Originare,
pentru a ne incendia Destinele,
cu Suferința Non-Sensurilor Existenței,
pe care trebuie să o ducem,
pe spatele Zilelor noastre.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.